SECURITATEA – CONFISCAREA UNEI NAŢIUNI
1989-2009
Dedicată celor ucişi fără milă în Decembrie 1989
“Uitaţi-vă la cimitirele lui Decembrie ‘89. Pentru că, iertaţi-mă că vă reamintesc, în România a avut loc o crimă colectivă. Ştiu, sunteţi dezamăgiţi că totuşi au fost doar 1000 de oameni ucişi. De la şaizeci de mii în sus aţi fi fost şi dumneavoastră indignaţi… Dar o mie… N-aveţi timp de fleacuri…. Încep să mă întreb cine a murit în Decembrie ‘89, ei ori noi?”
(Călin Nemeş)
Ilie Ştirbescu: Securiştii dumneavoastră trag şi acum în Capitală.
Nicolae Ceauşescu: Dacă au tras şi trag, înseamnă că şi-au făcut datoria!
(Târgovişte, Decembrie 1989)
Cea mai recentă carte a lui Claudiu Iordache,
Securitatea -Confiscarea unei naţiuni,
va fi lansată în 15 Decembrie 2009, ora 16, la Librăria Sadoveanu (Bd. Magheru).
În exclusivitate, fragmente din carte pot fi citite pe pagina autorului.
© Claudiu Iordache. Toate drepturile rezervate.
HOMO POSTERITAS
Lansarea cărții în București va avea loc joi, 4 iunie 2009, ora 17, la Librăria Mihail Sadoveanu (Bd. Magheru)
O călătorie prin cartea Homo Posteritas (partea I)
O călătorie prin cartea Homo Posteritas (partea a II-a)
BRAȘOV – LOCUL DE UNDE CARTEA HOMO POSTERITAS A PLECAT SPRE CITITORI
În data de 21 mai 2009, la Brașov, a avut loc lansarea cărții Homo Posteritas.
Am dorit ca Homo Posteritas să plece spre cititori din orașul martirului Liviu Corneliu Babeș.
Le mulțumesc prietenilor mei brașoveni: scriitorul Mircea Brenciu, artistul plastic Gabriel Stan, cineastul Bela Henter, precum și publicului prezent la acest eveniment!
Detalii despre lansarea cărții pe site-ul Editurii IRINI.
Homo Posteritas
Prin scrisul său, prin expresia magică a naţionalismului său curat, prin tot ce face, Claudiu Iordache îngenunchează de fapt lângă mormintele înflorite în fiecare primăvară ale eroilor neamului, care au murit sub cerul patriei străbune şi ascultă sufletul lor nevăzut şi neauzit pe care-l amestecă, în creaţia sa, cu noaptea, cu murmurul vântului, cu foşnetul stejarului, ca simbol al veşniciei noastre pe aceste pământuri…
Cărţile lui Claudiu Iordache reprezintă o DOINĂ prelungă, înălţată – ca şi DOINA lui Eminescu – la rang de imn de stat şi la rang de drapel naţional, pentru că a fost sortită zilelor noastre o mare şi grea durere.
Poate am supărat pe Acela care pe toate le vede şi le rânduieşte, poate am ocolit Biserica şi am avut preoţi vânduţi diavolului, dar, oricât am fi păcătuit noi, românii, suferinţa nu-i de ajuns şi ne va fi îndreptar spre izbânda de mâine.
Asta ne spune Claudiu Iordache, prin strigătul său sfâşietor: să nu lăsăm urmaşilor o Românie ştirbită, fiindcă blestemul acesta ni se va cuveni pe deplin şi ruşinea va pune pecetea ei de foc pe obrazul fiecăruia.
Dumitru Sârghie, ziarist
Homo Posteritas – Adevărurile şi decepţiile poetului revoluţionar
Orice om care şi-a văzut moartea cu ochii are dreptul şi forţa să scrie despre viaţă numai cu pana muiată în cerneala vitriolantă a adevărului. Între aceia care şi-au dobândit dulcea povară de a sluji prin scris doar crudul şi durerosul adevăr, se află şi poetul – filozof – revoluţionar Claudiu Iordache. Iar proba că fiinţa sa arde şi respiră doar pe tărâmul adevărului şi lucidităţii o reprezintă şi cea mai recentă carte scrisă de el, purtând titlul Homo Posteritas.
Cartea este „dedicată scepticului pur al neamului românesc, surâsului şi candorii lui Emil Cioran”… De altfel, multe din gândurile cu sclipiri de fulger ale lui Claudiu Iordache interferează cu aforismele lui Cioran, autorul mărturisind că de la el a învăţat îndoiala, iar lecturile din el sunt „o muşcătură a îndoielii într-un măr al incertitudinii”.
Racordat cu toate fibrele fiinţei sale la prezentul României, pe care nu se sinchiseşte să o adore la scenă deschisă, scriind „Frumoasa mea Românie!„, Claudiu Iordache radiografiază cu bisturiul cuvintelor o realitate intitulată „vremuri noi cu oameni vechi”.
Când scrie că vede „copii care mor de foame şi parveniţi care zgârâie cerul cu artificii”, autorul îşi declară totala sa dezamăgire de poet revoluţionar. Uneori, din consemnările sale răzbate nu numai decepţia omului care a vrut să schimbe lumea şi n-a dus demersul până la capăt, ci chiar jena că a putut visa atât de departe. El se simte un învins deşi s-a numărat printre învingătorii Revoluţiei.
Claudiu Iordache a adunat în el atâta revoltă, în cei optsprezece ani care au trecut de la Decembrie ’89, încât ar putea face singur o revoluţie. Dar nu sunt sigur că şi-ar mai dori asta încă o dată.
Jurnalul lui Claudiu Iordache ar putea fi al unui om liber. Dar nu este. Pentru că, o spune chiar el, un om liber rătăcit între prizonieri se simte continuu prizonier.
Homo Posteritas, cartea care pledează pentru Omul dintotdeauna, regăsit simbolic în Sfântul Copil din Biserica Sfântul Nicolae de pe ţărmul Mării Egee, este jurnalul unui revoluţionar dezgustat şi nefericit.
Un exeget de-al lui Cioran l-a întrebat: „Dacă aţi putea semna o operă dintre cele pe care le admiraţi, pe care aţi alege-o?” „Pe cea a unuia dintre acei inşi care au trăit plini de speranţă o revoluţie, iar apoi au fost decepţionaţi de ea!”
Dacă ar trăi Cioran, sunt aproape sigur, ar fi ales să semneze şi cartea lui Claudiu Iordache!
Eugen Burghelea, ziarist
În curs de apariție
Egeea
Lasă un comentariu
Niciun comentariu până acum.
Claudiu Iordache 
Lasă un comentariu