Brandul Ceauşescu şi ceauşismul

În ultima vreme, în România se produce un fenomen tulburător! În timp ce Revoluţia română continuă să fie negată şi denigrată cu înverşunare, fosta putere comunistă, răsturnată în Decembrie 1989, reia ofensiva împotriva istoriei reale. Personaje de tristă amintire ies din ascunzători pentru a îngreuna drumul spre adevărul zilelor din Decembrie. Foştii demnitari comunişti îşi scriu memoriile, finanţează publicaţii ale fostei poliţii secrete (altfel spus, ale Securităţii), alimentează mass-media cu ştiri răstălmăcite ori trunchiate, în timp ce poziţii cheie ale statului român sunt ocupate de către eşalonul foştilor mari colaboraţionişti. Şi nu au trecut decât 20 de ani! Dar istoria nu se scrie cu minciuni. Marea mistificare ce priveşte Revoluţia va fi sortită eşecului. Nu pot decât subscrie la o declaraţie a academicianului Florin Constantiniu: “Adevărul istoric este inviolabil şi ceea ce aţi făcut dumneavoastră în Decembrie 1989 îşi va găsi locul cuvenit în cărţile de istorie!

Cât priveşte Regimul Ceauşescu – singurul dictator al estului care a dat ordin să se tragă în propriul său popor – acesta nu poate fi evocat decât ca o tiranie primitivă, slujită de conştiinţe asemenea ei! Nu poate fi uitat nici astăzi sărutul mâinii dictatorului cu puţin înainte de fuga lui, nu poate fi uitată reacţia laşă a CPEX-ului când dictatorul a simulat că îşi dă demisia, nu poate fi uitat servilismul celor din fruntea armatelor politice ale lui Ceauşescu: Securitatea, Miliţia, Armata, care i-au executat ordinele scelerate între 16 şi 22 decembrie 1989, nu poate fi uitată declaraţia fostului ministru de interne, Tudor Postelnicu: “Am fost un dobitoc!“ (şi nu a fost singurul!) Regimul Ceauşescu nu poate fi uitat în veacul vecilor! Mii de morţi, răniţi, schingiuiţi, arestaţi, o populaţie prizonieră, lipsită de lumină şi căldură, de  libertate şi drepturi, asta a fost moştenirea lui Nicolae Ceauşescu!

Cu atât mai surprinzătoare sunt deciziile justiţiei postdecembriste, dispusă să restituie astăzi importante valori culturale moştenitorilor dictatorului; cu atât mai sfidătoare este dorinţa aceloraşi moştenitori de a capitaliza numele unui dictator sanguinar! Pentru România viitoare, numele Ceauşescu va fi simbolul unei dictaturi duse la absurd, neegalată nicăieri într-o ţară europeană! Nicolae Ceauşescu este cel care a dat ordine să se tragă în populaţia României. Le reamintesc celor care vor să le uite!

Trebuia să trageţi! Trebuia să trageţi un foc de avertisment şi dacă nu încetau, trebuia să trageţi în ei!

N-aţi executat ordinul… trebuia să-i omoare pe huligani!

Am discutat cu tovarăşul Coman care a sosit la Timişoara cu trupe, şi au primit muniţie de război… Am dat ordin să se tragă!”

Ion Coman:  „Vă raportez, tovarăşe Ceauşescu, capătul a trei coloane intră în Timişoara… Am dat ordin să se tragă! Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră!…”

Celor care şi astăzi căinează execuţia lui Ceauşescu în ziua de Crăciun să le reamintim fapta de netăgăduit a uciderii a sute de români înainte de Sărbătoarea Naşterii Domului! Nicolae Ceauşescu închide o epocă brutală, însemnată de absenţa libertăţii şi demnităţii umane. Să o lăsăm, atunci, acolo unde merită, în cimitirul moral al unui neam altfel îngăduitor cu cei care-l conduc în prăpastie. Ceauşescu trebuie lăsat să piară definitiv, chiar dacă urmaşii lui mai speră să-i transforme numele într-un brand înregistrat pentru vin ori ţigări.

Oare de câte ori vom scrie despre crimele dictatorului Ceauşescu va trebui să cerem moştenitorilor acestuia aprobarea de a-i folosi numele?!

Ceauşescu e numele unui destin eşuat. România trebuie să aibă puterea să se desprindă de Epoca Ceauşescu, chiar şi astăzi, la 20 de ani de la căderea lui! Răul domină atunci când poate produce suferinţă. Răul numit Ceauşescu produce suferinţă şi astăzi. Şi atunci când această suferinţă va înceta,  România va fi în sfârşit vindecată de Ceauşescu şi ceauşism!

Anunțuri

Societatea Timişoara şi CNSAS

„Unsprezece membri fondatori ai Societăţii Timişoara au fost urmăriţi de fosta securitate, iar unul dintre fondatori a primit chiar verdict de colaborator.

Societatea Timişoara a adresat Consililui Naţional de Studiere a Arhivelor Securităţii solicitări pentru a afla tipul de raportare (urmărit, colaborator, informator) la structurile securităţii, din perioada regimului comunist a membrilor fondatori şi a celor din Consiliul de Conducere al Societăţii.

Conform acestor date, prezentate de preşedintele Societăţii Timişoara, Florian Mihalcea, au fost urmăriţi de fosta securitate:

Gloria Ilin (pseudonim literar Alexandra Indrieş), Claudiu Iordache, Viorel Oancea, Nicolae Harsanyi, Ion Monoran, Doina Paşca Harsanyi, Dan Popovici, Mircea Pora, Alexandra Răzvan, Marius Proks şi Oscar Berger. (…)

Numele a 24 de membri ai Societăţii Timişoara nu apar în nici un fel de dosar în evidenţele CNSAS. Este vorba despre Vasile Docea, Marcel Sămânţă, Dan Grozav, Florian Mihalcea, Viorel Timoceanu, Viorel Marineasa, Ovidiu Papană, Doru Botoiu, Harald Zimmerman, Marcel Tolcea, Lucian Vasile Szabo, Radu Viorica, Ioan Crăciun, Mihai Vasile, Valeriu Musteţiu, Laurian Ieremeiov, Ion Haiduc, Traian Abruda, George Lână, Vasile Popovici, Constantin Cozmiuc, Gheorghe Ioan Sânmartinean, Dorel Mihiţ şi Petrişor Morar.

Societatea Timişoara mai are trei membri care au fost urmăriţi de securitate, fără însă a avea dosare individuale de urmărit: George Şerban, Piroska Bogdan şi scriitorul Daniel Vighi.

Răspunsul solicitat de Societatea „Timişoara” de la CNSAS a venit după trei ani de aşteptări.”

Sursa: Amos News, iunie 2009