Mozart trăiește!

Prin Mozart ne-am înălțat

până la

Dumnezeu

atingându-i

Lira!

Într-o zi de marți, 27 ianuarie 1756, la ora 8 seara, s-a născut

Wolfgang Amadeus Mozart.

Anunțuri

Iată unde ați ajuns!

La început de an

2011

într-o țară sub ocupație

unde se guvernează prin decrete

și oamenii

își

abandonează libertatea

de teama puterii

totalitare

Iată unde ați ajuns!

 

„Regimurile totalitare pot obține totdeauna o formă de  colaborare

din partea celor aflați în puterea lor!” (Norman Davies)

 

Iată unde ați ajuns!

La respingerea adevărului, justificată de lașitate și teamă!

La obișnuința cu viața veselă în slujba stăpânului și în ghetoul moral!

La refuzul de a rosti numele autorilor dezastrului românesc!

La teama de voi înșivă, de trecutul vostru, de compromisurile voastre, de trădările voastre…

(Oare voi nu veți fi găsiți în dosarele lor?)

Și, totodată, pedeapsa meritată pentru că n-ați crezut în existența unei Revoluții curate!

O Revoluție care ne-ar fi putut salva.

Refuzul Revoluției ne-a condamnat la surparea ce i-a urmat, ca și la dezastrul la care asistăm cu brațele încrucișate!

(Dar oare sunt destule numai șapte zile într-un secol pentru a ne apăra libertatea?)

Între timp, românii din 1989 au ajuns românii din 2011!

O generație de “râme în așteptare”…

Trăind până la capăt frica, frica desfigurantă, frica irațională, frica dezonorantă…

Le sunt sacrificate drepturile, unele după altele, și ei nu scot un cuvânt!

Au  fost puși în lanțuri și nici măcar nu le văd!

Se roagă la Dumnezeu deși îi refuză poruncile.

Caută, ca orbii, “salvatori” pentru a lupta din nou în locul lor!

Deși i-au înmormântat o dată!

O aplaudă pe Cristiana Anghel, dar n-o urmează, se extaziază în fața gestului lui Adrian Sobaru, dar nu sar de la balconul unor conștiințe năruite pentru a striga: “Libertate!”

Iar când faptele de curaj se produc, le întorc spatele!

E o mișelie să ceri sacrificiul unor oameni doar pentru a-i uita mai târziu!

Iată astăzi, la 21 de ani de atunci, unde ați ajuns:

O țară de „revoltați” pe net, de „eroi” în forumuri, de „protestatari” pe blog, o imitație ridicolă de curaj!

Solidari în resemnare și teamă,

tăceți,

lipsiți de simțire!

E tot ce ați învățat să faceți? Să consimțiți. Să vă resemnați. Să treceți cu vederea. Să protestați fără voce. Să cârtiți. Să nu vă pese. O națiune de ventriloci ce reînvie, din neputință, poveștile cu Bulă, Radio Erevan și Mitică!

Ori să abandonați țara lupilor, ca niște lași!

Revoluția românilor a rămas în urmă ca un vis frumos al unor fapte exemplare.

(Încă mă dor zilele din Decembrie!)

Ce veți restitui generației care v-a redat libertatea?

Martirii voștri din Decembrie 1989 au scandat, murind, numele Libertății!

Voi astăzi ce scandați, români?

Voi, ce priviți cu teamă până și lupta neamurilor din jurul vostru pentru libertatea lor!

Sunteți o națiune de captivi, dar nici nu vă pasă.

De sclavi nici măcar fericiți!

Ați întors spatele onoarei de a fi român!  Furați, mințiți, trădați ori o ștergeți din țară. Ori acceptați toate astea.

Atunci măcar nu vă plângeți!

Voi ați vrut să fie așa!

Voi ați venit în sprijinul celor ce au uzurpat Revoluția!

Voi ați pus umărul la restaurația lor! Voi v-ați vândut votul pe un pumn de arginți. Voi continuați să-i admirați pe stăpânii vremelnici!

Și singura recompensă este un nou dictator pe măsura greșelilor voastre!

Cine vi le mai poate ierta?

Degeaba îngânați, spășiți: Deșteaptă-te, române, din somnul cel de moarte!

Căci România românilor patrioți ce au purtat cândva numele lui Kogălniceanu, Brătianu, Eminescu ori Cuza, astăzi nu mai există!

24 ianuarie 2011

Mihai Eminescu

La 161 de ani

de la nașterea lui

Mihai Eminescu,

în timpul prăbușirii României

sub privirile goale

ale românilor contemporani…

Patrie a sufletelor noastre,

tu, Românie,

fii iubită de fiecare dintre noi

ca de Mihai Eminescu!

La trecutu-ți mare, mare viitor!

Mama noastră, una a tuturor,

lasă-mă să-ţi sărut mâna neprihănită,

dăruindu-ți smeritele mele cuvinte.

Dragostea de tine să te fericească,

odată cei Noi suntem Tu!

Frumoasa noastră Românie!

Fraţi români de pretutindeni,

să vă dea puterea s-o îndrăgiţi

cum vă îndrăgește: neabătut, și cum merită,

pentru totdeauna,

România noastră!

Tu le dai tuturor numele tău,

tu ești steaua care ne călăuzeşte,

grădină a Maicii Domnului,

Cea dăruită iertării rătăciţilor Ei.

Românii îşi datorează adevărul tău.

Numai cei care te  merită

te pot pierde. Numai cei

care te pierd nu

te merită.

Tu, țară de luceafăr

a poetului

Mihai Eminescu!