Basarabia

BASARABIA, NE PRIVEŞTI?

Basarabia, ne priveşti? Bucovina, ne auzi? Suntem aici – împreună cu Transilvania, cu sfânta Moldovă, cu Muntenia, cu Banatul, cu Oltenia, cu toată ţara – aici, la Alba Iulia.

Puţine zile au în istoria românilor înălţimea morală a începutului de decembrie. La 1918 s-a împlinit, aici, o aşteptare pentru un secol întreg, căruia nu i-a fost dat să dăinuiască atât cât ne-am dorit. Şi iată-ne întorşi pentru a construi din nou un adevăr al lumii întregi, care este de-a pururi întregirea patriei noastre.

Această dimineaţă  a istoriei noastre a început la Timişoara în 17 decembrie, a continuat apoi cu ora Bucureştiului însângerat, cu ora ţării eliberate de tiranie, cu orele provinciilor legitime ce s-au şi clintit din robie şi se îndreaptă spre lumina dinlăuntrul sângelui nostru. Există un Dumnezeu al fiecărui popor care ţine cântarul dreptăţii sale. Al nostru este îmbrăcat în vestmântul ţăranului român, poartă arma soldatului român şi în pulsul său se regăseşte ritmul adânc al generaţiilor ce au tânjit să-l aibă de partea lor în această supremă călătorie spre integritatea omenească a României. Şi acest întemeietor şi decurgător se ascunde în înfăţişarea faptelor noastre. Ce vom face cu ele acum, după ce am schimbat umilinţa cu mândria, şi sclavia cu libertatea? Răspunsul înaintaşilor este gloria lor şi o avem deja. Dar răspunsul nostru va trebui rostit acum, înainte de a pleca mai departe din acest loc şi din acest timp care este capitala voievodală a întregirii neamului şi pământului românesc, cu numele de Alba Iulia. Şi răspunsul nu poate fi decât unul singur – la bine şi la rău, înfricoşaţi dar şi fericiţi de apropierea răsuflării noului mileniu românesc, noi, poporul român, jurăm să ne apărăm munca şi dreptatea, limba şi datina, suveranitatea şi întregirea, libertatea şi credinţa în România.

(Alba Iulia, discurs ţinut în ziua de 1 Decembrie 1990)

DOMNILOR DEPUTAŢI ŞI SENATORI,

Evenimentele de la Moscova au demonstrat care este diferenţa dintre oamenii de stat aleşi şi oamenii de stat numiţi, între instituţiile statului de drept şi instituţiile care simulează statul de drept.

La Moscova, la Leningrad, în ţările baltice, în Basarabia, oamenii s-au adunat în jurul parlamentelor, ca instituţie supremă de putere, şi le-au apărat.

Am avut sentimentul, ieri, că dumneavoastră nu înţelegeţi cât de important este ca acest Parlament să-şi asume puterea în stat.

Sigur că s-a pus problema dacă între 19 şi 27 august, în România, au existat condiţii care să pună sub semnul riscului siguranţa acestui stat. Eu vă garantez că au existat. Încă din ziua de 20 s-au creat liste cu persoane care trebuiau reprimate.

Una din aceste liste, care conţine 12 nume, a fost predată guvernului, şi conţine chiar persoane din actualul guvern al României. A fost o situaţie extraordinară pe care noi n-am putut s-o preîntâmpinăm decât prin nişte decizii extrem de limitate de putere, prin Declaraţia Preşedintelui, prin intervenţia guvernului, prin Declaraţia Consiliului Suprem de Apărare. Parlamentul României nu a fost de găsit, şi dac-ar fi fost nevoie ca acest popor să se adne în jurul său, s-ar fi adunat în jurul unor săli aproximativ goale, în care nişte birouri permanente ar fi luat o decizie în numele nostru.

Eu nu voi vota cu rezoluţia celor două birouri permanente, pentru că în acel text este vorba de existenţa a două state române! Aş dori să reamintesc că am întrevăzut şi v-am propus ieri o soluţie: ideea de a acorda cetăţenie română tuturor cetăţenilor Basarabiei ar fi deschis, la alegerile legislative din primăvara anului viitor, posibilitatea ca bărbaţi ai Moldovei să participe la alegerile româneşti, şi să obţinem, poate, printr-o voinţă comună, o soluţie de unificare a celor două state, care, deocamdată, stau în fragilitatea condiţiilor actuale.

Vă mulţumesc.

(3 septembrie 1991, discurs ţinut în plenul Parlamentului României) 

 

Un comentariu

Comments RSS TrackBack Identifier URI