Brandul Ceauşescu şi ceauşismul

În ultima vreme, în România se produce un fenomen tulburător! În timp ce Revoluţia română continuă să fie negată şi denigrată cu înverşunare, fosta putere comunistă, răsturnată în Decembrie 1989, reia ofensiva împotriva istoriei reale. Personaje de tristă amintire ies din ascunzători pentru a îngreuna drumul spre adevărul zilelor din Decembrie. Foştii demnitari comunişti îşi scriu memoriile, finanţează publicaţii ale fostei poliţii secrete (altfel spus, ale Securităţii), alimentează mass-media cu ştiri răstălmăcite ori trunchiate, în timp ce poziţii cheie ale statului român sunt ocupate de către eşalonul foştilor mari colaboraţionişti. Şi nu au trecut decât 20 de ani! Dar istoria nu se scrie cu minciuni. Marea mistificare ce priveşte Revoluţia va fi sortită eşecului. Nu pot decât subscrie la o declaraţie a academicianului Florin Constantiniu: “Adevărul istoric este inviolabil şi ceea ce aţi făcut dumneavoastră în Decembrie 1989 îşi va găsi locul cuvenit în cărţile de istorie!

Cât priveşte Regimul Ceauşescu – singurul dictator al estului care a dat ordin să se tragă în propriul său popor – acesta nu poate fi evocat decât ca o tiranie primitivă, slujită de conştiinţe asemenea ei! Nu poate fi uitat nici astăzi sărutul mâinii dictatorului cu puţin înainte de fuga lui, nu poate fi uitată reacţia laşă a CPEX-ului când dictatorul a simulat că îşi dă demisia, nu poate fi uitat servilismul celor din fruntea armatelor politice ale lui Ceauşescu: Securitatea, Miliţia, Armata, care i-au executat ordinele scelerate între 16 şi 22 decembrie 1989, nu poate fi uitată declaraţia fostului ministru de interne, Tudor Postelnicu: “Am fost un dobitoc!“ (şi nu a fost singurul!) Regimul Ceauşescu nu poate fi uitat în veacul vecilor! Mii de morţi, răniţi, schingiuiţi, arestaţi, o populaţie prizonieră, lipsită de lumină şi căldură, de  libertate şi drepturi, asta a fost moştenirea lui Nicolae Ceauşescu!

Cu atât mai surprinzătoare sunt deciziile justiţiei postdecembriste, dispusă să restituie astăzi importante valori culturale moştenitorilor dictatorului; cu atât mai sfidătoare este dorinţa aceloraşi moştenitori de a capitaliza numele unui dictator sanguinar! Pentru România viitoare, numele Ceauşescu va fi simbolul unei dictaturi duse la absurd, neegalată nicăieri într-o ţară europeană! Nicolae Ceauşescu este cel care a dat ordine să se tragă în populaţia României. Le reamintesc celor care vor să le uite!

Trebuia să trageţi! Trebuia să trageţi un foc de avertisment şi dacă nu încetau, trebuia să trageţi în ei!

N-aţi executat ordinul… trebuia să-i omoare pe huligani!

Am discutat cu tovarăşul Coman care a sosit la Timişoara cu trupe, şi au primit muniţie de război… Am dat ordin să se tragă!”

Ion Coman:  „Vă raportez, tovarăşe Ceauşescu, capătul a trei coloane intră în Timişoara… Am dat ordin să se tragă! Suntem gata să îndeplinim ordinul dumneavoastră!…”

Celor care şi astăzi căinează execuţia lui Ceauşescu în ziua de Crăciun să le reamintim fapta de netăgăduit a uciderii a sute de români înainte de Sărbătoarea Naşterii Domului! Nicolae Ceauşescu închide o epocă brutală, însemnată de absenţa libertăţii şi demnităţii umane. Să o lăsăm, atunci, acolo unde merită, în cimitirul moral al unui neam altfel îngăduitor cu cei care-l conduc în prăpastie. Ceauşescu trebuie lăsat să piară definitiv, chiar dacă urmaşii lui mai speră să-i transforme numele într-un brand înregistrat pentru vin ori ţigări.

Oare de câte ori vom scrie despre crimele dictatorului Ceauşescu va trebui să cerem moştenitorilor acestuia aprobarea de a-i folosi numele?!

Ceauşescu e numele unui destin eşuat. România trebuie să aibă puterea să se desprindă de Epoca Ceauşescu, chiar şi astăzi, la 20 de ani de la căderea lui! Răul domină atunci când poate produce suferinţă. Răul numit Ceauşescu produce suferinţă şi astăzi. Şi atunci când această suferinţă va înceta,  România va fi în sfârşit vindecată de Ceauşescu şi ceauşism!

Anunțuri

3 comentarii

  1. Subscriu opiniei lui Claudiu Iordache, adaugand cu amaraciune precizarea ca aceste lucruri nu ar fi putut fi posibile daca libertatea obtinuta in 1989 ar fi generat o societate civila responsabila fata de propriul ei destin. Traim vremurile unei Romanii in disolutie, statul se reprezinta pe sine impotriva cetatenilor sai, nu este in slujba poporului, este stapanul poporului. Acest lucru este posibil datorita indolentei si lasitatii nationale.

    Libertatea dobandita in 1989 nu a rodit intr-o viata buna bazata pe virtuti si munca. Legi intortocheate si aplicate stramb au favorizat marea delapidare nationala. Pozitiile de putere sunt ocupate de persoane dubioase, datoare celor care i-au pus si ii tin in functii, o intreaga increngatura care negociaza partea cuvenita din furtul national. Dar unde sunt gospodarii de buna credinta? Unde sunt intelectualii?

    Suntem responsabili de aceasta rusinoasa decadere, nu mai avem scuza ca Ceausescu ne-a oprit sa facem ce trebuie. Cateva milioane de romani au plecat mai bine din tara decat sa se lupte cu „smecherii”, iar cei ramasi se uita la circul facut la televizor in loc sa caute solutia unei vieti onorabile.

    Nu credeam ca voi trai aceasta vreme, cand poporul desi liber, sa zaca ca un cersetor pe marginea drumului istoriei, acceptand propria rusine si neputinta, cu mana intinsa catre Europa. In acest timp, mafia politico-birocratica baga mana in noi imprumuturi facute in numele nepotilor nostri si isi consolideaza pozitiile.

    Cine o fi mai de vina, ei sau noi?

  2. De inteles amaraciunea dvs. , d-le Claudiu, insa normele democrate nu ne-ar da dreptul sa inlocuim opresiunea comunista cu alta opresiune anticomunista… si asta dupa 20 de ani de la caderea comunismului.
    Romanii se vor vindeca de ceausism cand vor duce o viata mai buna. Deocamdata….
    De acord cu ce spune @Toader ca nu Ceausescu mai este vinovat de ce s-a intamplat in ultimii 20 de ani.

  3. Foarte bine punctat – esentialul

    Initial a fost vorba de un simplu exponent al conjucturii – putea sa fie un Popescu sau Ionescu – care se putea manifesta doar intr-un cadru limitat de influenta rasariteana
    Cand a depasit limitele (vezi Cehoslovacia) a fost aclamat, dar cand a inceput sa aplice idei Coreene (si nu numai !) pe acordul tacit al celor din jur …
    Oare vinovatia n-ar trebui putin impartita ?
    Privind peste timp ”am fost un dobitoc” cred ca trebuie inserat strict in conjuctura acelor zile fierbinti. Pentru ca e putin probabil ca autorul sa fi intentionat raportarea acestei convingeri si anilor anteriori evenimentelor
    Vedeti cum apar anumite raspunsuri ?
    Extinzand sintagma angrenajului la care faceati referire, per ansamblu ne putem face o idee de cauzele ce-au stat la baza regimului – curios, aceleasi cauze au contribuit intr-o oarecare masura si la implozie !
    Dar si mai curios – acele ”cauze” inca au o mare putere !
    Deci cam aveti dreptate !


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s