Declaraţie de Presă

Într-un moment în care mă pregăteam să întâmpin ceremoniile de comemorare şi aniversare ale Revoluţiei Române, la al douăzecelea an de la victoria ei, în care voiam să iau cuvântul la Braşov, la Iaşi, la Bucureşti, la Timişoara în şedinţa solemnă a Consiliului Municipal, într-un moment în care mă pregăteam să lansez cea mai recentă carte a mea, „Securitatea – confiscarea unei naţiuni„, dedicată celor ucişi fără milă în Decembrie 1989, o agravare bruscă şi neaşteptată a sănătaţii mele, o infecţie a sângelui cu agenţi infecţioşi ori toxici, m-a împins la marginea vieţii.

Sub îngrijirea a două prestigioase spitale, Victor Babeş şi Urgenţa Floreasca, infecţia de origine necunoscută a diminuat, efectele ei (icter febril, exantem acut multiform, sindrom inflamator acut, afectare hepato-biliară, fibrilaţie atrială) au diminuat de asemenea, dar agentul ce a provocat-o n-a putut fi identificat. În schimb, datorită suferinţei, probabil nu voi mai reuşi să onorez programele lunii Decembrie în care eram deja angajat.

În situaţia dată, am dorit să fac această Declaraţie de Presă, ce urmează a fi citită şi în şedinţa solemnă a Consiliului Municipal Timişoara din data de 16 decembrie 2009.

În perioada în care un ministru liberal era în fruntea MAPN, am primit următoarea informaţie: la sediul Arhivelor de la Piteşti a fost invitat un membru important al CNSAS, împreună cu un reprezentant al arhivelor. În prezenţa acestora a fost deschis dosarul cetăţeanului Traian Băsescu, relevând faptul de netăgăduit că acesta fusese un colaborator al securităţii înainte de 1989. (Surprinzător, la întoarcerea la Bucureşti demnitarul de la CNSAS avea să declare că în sfârşit avea certitudinea că Băsescu nu a colaborat cu securitatea!) Din acel moment, Preşedintele Băsescu, primul preşedinte al Securităţii de după Revoluţia Română, care nici azi nu ştie „cine a tras în băieţii aia, vreo 1600” (în realitate 1104 morţi), se află în situaţia de a fi comis un sperjur politic, un sperjur moral, dar mai ales un sperjur penal, întrucât atunci când a depus jurământul, ca Preşedinte al Statului, a declarat că nu a colaborat cu Securitatea.

Astăzi, când cere poporului român un al doilea mandat de Preşedinte al Statului, îl acuz de declaraţie nesinceră, şi solicit Parchetului General să se sesizeze pentru a verifica informaţia ce mi-a parvenit din mai multe surse. Îl acuz de sperjur penal pe Traian Băsescu, un fost colaborator al Securităţii, surprins de Revoluţia din Decembrie 1989 drept şef de misiune Navrom la Anvers.

Intervenţia mea nu priveşte lupta electorală, dar am convingerea că România anului 2009 trebuie să se debaraseze odată pentru totdeauna de personajele dictaturii comuniste, din care Traian Băsescu a făcut parte, şi continuă sa facă parte prin convingerile şi acţiunile sale.

De altfel, comportamentul abuziv al lui Traian Băsescu ca şef al statului confirmă toate bănuielile. Pentru Traian Băsescu nu există lege dacă îl împiedică să obţină ce vrea, nu există raţiune de stat. El izbeşte în popor, sărăcindu-l şi cumpărându-i voturile. El nu discută cu nimeni, el face numai guverne, averi; aruncă în conflict puterile statului, recompensează favoriţii din banii publici. S-a împroprietărit cu case, înzestrându-şi familia, a luat apărarea mogulilor (cazul Popoviciu), a cultivat o coterie de clienţi servili.

Revoluţia Română, pe care Traian Băsescu o desconsideră profund, a alungat un Dictator nu pentru a-l înlocui cu o voinţă totalitară!

Iar dacă teama continuă să guverneze relaţiile românilor cu Preşedintele României, mie nu mi-e teamă. Nu poporului să-i fie teamă! Vremea spaimei de conducător a trecut!

În cartea mea recentă „Securitatea – confiscarea unei naţiuni” avertizam cu privire la acest ultim atac, prin orice mijloace, asupra drepturilor şi libertăţilor României: schimbarea Constituţiei, diminuarea puterilor Parlamentului, transformarea statului democratic într-un stat totalitar, toate acestea într-o ultimă încercare de a fi salvată puterea ascunsă a securităţii.

Cartea mea „Securitatea – confiscarea unei naţiuni” este tipărită în acest moment şi îşi aşteaptă în Decembrie dreptul la întâlnirea cu opinia publică.

În speranţa că voi reuşi să ies şi din acest impas al sănătaţii şi vieţii mele, mă grăbesc să fac cunoscut, într-un ceas al doisprezecelea, ca România încă îşi poate apăra libertatea în fata gravei ameninţări a totalitarismului. Poporul român are dreptul să ştie, are dreptul să-şi apere Revoluţia şi drepturile câştigate cu sânge în Decembrie 1989!

În ceea ce-l priveşte pe dl Traian Băsescu, în numele celor care au căzut lângă mine, împuşcaţi, pe străzile Timişoarei, îi cer să declare public că nu a colaborat cu Securitatea! În cazul în care sperjurul va fi dovedit, îi cer să-şi asume public decizia dezonorantă de a ascunde antecedentele sale de actor al poliţiei politice, şi să părăsească puterea. România merită un preşedinte democrat, un preşedinte care să nu fi fost complice al sistemului totalitar – responsabil nemijlocit pentru victimele din Decembrie 1989. România merită un alt preşedinte!

Solicit CNSAS o anchetă asumată pentru a clarifica, în lumina adevărului şi a obligaţiilor legale, dosarul Traian Băsescu. Le cer camarazilor mei din timpul Revoluţiei din Decembrie: Petrişor Morar, Radu Silaghi, să nu mai rămână lângă un reprezentant al Securităţii pe care au înfruntat-o în Decembrie ’89. Solicit serviciilor secrete (amintindu-le că ele servesc legile statului şi nu conducătorul statului!) să declare dacă cetăţeanul Traian Băsescu este în acest moment agent activ al acestora, fiind astfel sub protecţia lor.

Solicit Comisiei Parlamentare pentru controlul SRI să investigheze dosarul Traian Băsescu în toate arhivele naţionale.

În final, solicit autorităţilor competente protecţia vieţii mele, pusă recent în pericol, şi a familiei mele. Le reamintesc că, împreună cu camarazii mei din Timişoara, cu 20 de ani în urmă, am luptat pentru dreptul de a fi un om liber!

Deocamdată atât.

Nu voi încheia înainte de a mulţumi medicilor care mi-au salvat viaţa şi au vegheat asupra sănătaţii mele!

Claudiu Iordache

Membru al Frontului Democratic Român, primul partid antitotalitar din România, înfiinţat în 20 decembrie 1989 în Balconul Operei din Timişoara

2 decembrie 2009, din spital

Anunțuri

Lasă un comentariu

Niciun comentariu până acum.

Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s