Basarabia

Trebuie să trăim drept. Trebuie să gândim drept. Basarabia nu este un alt stat. Basarabia nu este o altă ţară. Ea e o parte înstrăinată cu forţa şi nedorită înapoi. Românii generaţiilor trecute au avut acest merit. Generaţia noastră, nu! Nu am dorit-o înapoi. Nici în anul 1991, nici astăzi, când copiii noştri de acolo luptă şi în locul nostru. Aceste câteva cuvinte nu se vor patetice. Sunt, pur şi simplu, triste. Ele constată, în esenţă, că ne-am înstrăinat de noi înşine. Că nu suntem ce-ar trebui să fim. Cu puternic respect faţă de familia noastră risipită. Eu unul, cel puţin, simt cum România se răceşte ca o lespede seacă. Sufletul ei este sterp. Strada ei este invadată de barbari contemporani. Statul ei este ocupat de străini. Naţiunea se lasă amăgită şi minţită cu o uşurinţă înspăimântătoare. Nu-ţi iubeşti patria dacă nu o priveşti în ochi. Ochii României sunt secaţi. Şi dacă ar mai trebui să căutăm pe undeva urme ale dragostei şi dorului de ţară, atunci trebuie să privim spre Bucovina şi Basarabia, locuri unde românii au fost exilaţi de români! Sărut mâna Basarabiei române şi îi cer iertare pentru tot răul pe care i l-am făcut, precum şi pentru cel pe care i-l mai putem face! Prin politicieni, prin miniştri de externe, aşa numiţii miniştri-abandon, prin parveniţii care au cotropit România. Suntem în ziua sfântă a Floriilor. Ajuns în Ierusalim, Iisus i-a alungat din temple! Intrăm în săptămâna patimilor, care nu se va sfârşi decât atunci când familia va fi reîntregită, care nu se va sfârşi decât atunci când Basarabia se va întoarce la Patria Mumă.

Dar până atunci, ouăle pe care le vom ciocni de Sfântul Paşte umbrit vor fi negre. Trupul României nu a înviat încă!

Cristos a înviat, fraţi basarabeni! Cristos a înviat, fraţi bucovineni! Cineva, aici, în ţara voastră de suflet, vă respectă şi vă iubeşte!

Pentru a nu vă simţi singuri!

REMEMBER 1991

Basarabia, ne priveşti? Bucovina, ne auzi?

Recunoaşterea de către Parlamentul României a independenţei Republicii Moldova

Anunțuri

1 comentariu

  1. Întoarcerea zimbrilor

    Fericite, mâinile mele merg spre închinăciune,
    Vai! Îmi aduc aminte…
    trandafiri roşii-purpurii au înflorit pe piepturile copiilor
    când ai fost sfâşiată, Românie.
    Trandafiri roşii-purpurii
    pe mâinile, picioarele şi coasta lui Christ
    când ai fost batjocorită…
    Vai! îi aud încă pe bătrâni
    cum plâng pe dinlăuntru cu chipurile schimonosite de durere…
    Sfinţii noştri îşi amintesc…
    Vor trebui multe bătăi de pleoape
    până la tămăduirea luminii din altar.
    Oh! Moldovă! Moldovă! altar al cuvântului celui mai trist.

    Sub copitele cailor grânele s-au frânt,
    în genunchi nu au căzut decât mărăcinii…
    Zimbrilor le-au fost luaţi codrii,
    rătăcesc şi acum prin jalea cuvintelor nemairostite.
    Răni adânci se deschid în trupurile copacilor
    picurând mir peste morţii noştri.
    Moldovă! Zimbrii tăi ne privesc doar din steme,
    ochiul lor înlăcrimat a ajuns gigantic
    ca un gol în cele trei culori.

    Moldovă!…
    Tu, mamă,
    în fiecare noapte îţi chemi copiii strigându-i
    pe numele lor de taina şi moarte.
    Te vor auzi odată,
    din adâncul pământului sau al cuvintelor nemairostite,
    într-o noapte de Înviere,
    când Mântuitorul va sparge porţile întunericului
    şi va prăda iadul.

    Moldovă! Zăpada se împleteşte cu gândurile triste
    şi se aşterne peste trupul tău ca o linişte…
    Întoarcerea zimbrilor tăi
    va fi Dumnezeiasca noastră Schimbare la Faţă.

    Gavriil STIHARUL


Comments RSS TrackBack Identifier URI

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s